Iată o discuţie destul de interesantă a preşedintelui ţării, preşedintele nostru, al tuturor, reales în decembrie 2009, cu o doamnă, cadru didactic, dintr-un sat ce a fost lovit de inundaţii.
Săracii oameni sunt disperaţi după ce au rămas doar cu buletinul si cu hainele de pe ei. Sunt localnici de la sat, cu concepţii tradiţionale, cu nevoi tradiţionale, dar care sunt pedepsiţi nu doar de Dumnezeu ci şi de dumnezeul PDL-ului.
Ajungând cu coloana oficială până la satul Dorohoi afectat grav de inundaţii, Traian Băsescu, echipat cu cizme de cauciuc a plecat prin satul îndurerat de necaz. Scopul vizitei a fost altul. "Hai să mă duc până aici, să văd ce se întâmplă, că poate mai fur nişte voturi pentru partid." Dar cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, la fel i s-a întâmplat şi domnului preşedinte.
Dumnealui se aştepta la oameni plângând şi discursul lui era pregătit cu o tentă de compasiune, care,drepţi să fim, se auzea foarte clar în momentul coborârii din maşină. Dar iată că o doamnă, probabil ulterior, în particular numită, citez, "ţigancă împuţită", am încheiat citatul, năpădită atât de supărare cât şi de nervi, a răbufnit asupra domnului preşedinte. Acesta din urmă fiind iritat de atitudinea doamnei a uitat discursul plin de compasiune şi a început o lecţie de morală.
"Aţi avut o asigurare la casă?"
Domnule Traian Băsescu, ţăranul român ce beneficiază de o pensie nesemnificativă în raport cu averile demnitarilor, inclusiv a dumneavoastră, şi se chinuie să îi ajungă de o pâine sau să plătească taxe şi impozite, nu îşi permite o asigurare de locuinţă, mai ales că în acea zonă, predispusă la inundaţii, pleacă de la 20000 de euro. Dumneavoastră vă permiteţi această sumă, dar un profesor de la ţară, cu un salariu, să zicem 1000 de Lei, ar trebui să nu cheltuie nimic într-un an şi să se mai şi împrumute de vreo 68000 de Lei pentru a onora acea sumă pentru asigurare.
"La ce calitate are educaţia..."
Mă adresez respectuos aceluiaşi mai sus menţionat. Domnule Preşedinte, răspunzător pentru calitatea din Romania nu sunt eu, sau doamna din imagini, ci dumneavoastră. Nu noi trebuie să reformăm sisteme în această ţară, nu noi trebuie să ne ocupăm de calitatea infrastructurii, a educaţiei, a internelor, a economiei, pentru că statul plăteşte nişte oameni care au această autoritate pe care, vă amintiţi în decembrie 2009, poporul a dat-o prin vot.
Domnule Preşedinte, am încercat să las "ţăţismele" deoparte, dar nervii mei nu mai suportă bătaie de joc în faţa unui om care poate v-a ajutat să ajungeţi unde sunteţi acum, adică la Cotroceni, unde e cald şi bine.
Mă înclin!
