Parinti....copii.....fericire....

Am stat de vorba cu o persoana draga in seara asta. Mi s-a spus ca nu se intelege prea bine cu parintii. Cati dintre noi nu simtim acelasi lucru. Dar cati dintre noi se gandesc de ce?

Raspunsul la prima intrebare este "aproape toti". Raspunsul la a doua intrebare: "aproape nimeni"!
Iata un prim semn de intrebare. Imi permit sa gandesc alaturi de voi asupra acestei probleme.

Stiti, cu certitudine ce inseamna sa fi copil. Dar parinte? De multe ori privim grija parintilor exagerata: "Frate am 16 ani! Imi pot purta singur de grija!" sau " Ce ma tratezi ca pe un copil? Am 15 ani, ce naiba!" ori "Nu iti fa griji, sunt destul de mare sa imi port de grija!". Dar oare asa e? Cati dintre noi, la varsta de 20 de ani(dau un exemplu), nu simtim dorul de Mos Craciun care venea sa ne aduca cadouri, de cina in familie, de mama care spunea povesti sa adormim? Acea grija a parintilor nu este deloc exagerata. Tu ca si copil esti tot ce are el, parintele, cel mai de pret in lumea asta. Tu esti cel mai important lucru pentru el, tu esti tot. Nu stiu daca ati vazut vreodata ochii,fata, si viata unei mame al carei copil a murit inainte de vreme. E o durere de neinchipuit. Si orice parinte, orice mama, orice tata, lupta sa nu sufere acea durere, sa nu simta acele lucruri. Deaceea are acea grija "exagerata". E ca atunci cand esti copil si tii la o papusa sau la o masinuta extrem de mult. Iar daca i se va intampla ceva vei fi distrus. Acea papusa este "fata mamei", iar acea masinuta va deveni "baiatul tatei", de care vom avea grija sa nu li se intample ceva rau.
In general parintii nu vor ca ai lor copii sa le calce pe urme. Pentru ca pretentiile cresc. Sa spunem ca tatal fumeaza de 20 de ani. Baiatul sau ajunge la varsta la care tatal s-a apucat de fumat. Ii va interzice cu ardoare sa fumeze, chiar daca el,tatal, la acea varsta o facea. De ce? De grija. Din dragoste.


Sa nu va mai aud ca "Imi urasc parintii" sau "parintii mei nu ma iubesc". Parintii sunt TOT ce aveti mai bun in momentul asta si lor li se datoreaza ceea ce sunteti acum. Daca ei nu ar fi fost, voi nu erati. Asa ca luati-va mama in brate si spuneti-i ca o iubiti, iar pe tatal imbratisati-l barbateste si urati-i "servici usor", pentru ca pentru voi munceste.

Si o sa vedeti pe fetele parintilor ....o bucurie de copil!