Traditia de sambata

In aceasta sambata am plecat dupa mult timp la piata. Imi trebuia lapte.
Stand la o coada obisnuita pentru vremurile de acum 2 decenii care ar trebuie sa fie "decedata" de mult timp am ascultat discutiile "filozofice" ale oamenilor din jur.

In spatele meu un grup de 4 barbati trecuti bine de 50 de ani discutau despre pestele de la pescarie, in fata o doamna si un domn, vizibil sot si sotie, purtau o discutie despre ciorba si despre fata lor ce nu stie sa gateasca. Frumusetea intervine de-abia cand imi arunc ochii si urechile in partea dreapta. Un vecin de bloc, care sta la vreo 2 scari mai departe de mine, s-a intalnit cu un vechi prieten cu care nu se vazuse de o saptamana cand s-au intalnit ghiciti unde. Exact tot in piata.

Cand am auzit discutiile dintre ei despre intreaga saptamana ce a trecut si ce s-a intamplat in zilele duse am realizat ca plecarea la piata pentru cei care au trecut de o anumita varsta si nu mai lucreaza, care stau in casa si nu fac altceva decat sa priveasca stirile si sa iasa la plimbare cand e cald afara, inseamna un intreg ritual, o adevarata sarbatoare. Am inceput sa urmaresc oamenii din piata si care plecau sau intrau in piata. Tinerii erau foarte putini si aceia inbracati lejer si comunicau doar cu cel de la taraba care vinde.In schimb multii batrani aflati acolo erau imbracati parca de sarbatoare comunicand cu toata lumea din jur,fiind plictisiti de atata tacere din casele lor.

Omul cand pleaca la piata se imbraca frumos, se parfumeaza, se barbiereste, se coafeaza, se uita in mod repetat in oglinda si este foarte atent la micile detalii ce desavarsesc tinuta cu care este imbracat.

Inteleg ca si curentul comunist prezent in Romania ceva timp a lasat niste urme vizibile in conceptia vestimentara a celor care au trait acele vremuri, dar sa nu putem trece peste ea nici in 20 de ani de, macar incercare de, democratie?

Traditia se pastreaza dar conceptiile...ce facem cu ele?